Sala Ghyssa Éghy

Născută Égi Gizella (Timișoara, 24 februarie 1905 – Târgu Mureș, 2 septembrie 1982) – dansatoare și pedagog în domeniul dansului, personalitate marcantă a artei dansului maghiar din România în secolul al XX-lea.

„În anul 1924 a obținut diploma la școala particulară a mamei sale din Viena (Institut für hygienisch-harmonische Körperkultur) unde, în spiritul curentelor moderniste de la începutul secolului, formarea se baza pe metodele Mensendieck–Dalcroze–Duncan; în același timp a studiat baletul clasic cu maeștrii de balet ai Operei din Viena. A susținut mai multe reprezentații în capitala austriacă, apoi la Budapesta.

În 1924 s-a stabilit la Arad și a prezentat spectacole individuale în toate marile orașe ale Transilvaniei. Dansurile sale scenice erau realizate pe baza propriilor concepții și coregrafii. Cele mai cunoscute compoziții coregrafice ale sale sunt: Nénia, Spiritul războiului, Gotica, Iluzie și realitate. Inspirația pentru unele dansuri provenea din literatură, de exemplu din poemele Plângerea frumoasei fierărese bătrâne de Villon, Danaidele de Babits și A plânge, a plânge, a plânge de Ady (ultimul fiind prezentat cu participarea actorului arădean Béla Zala).

În școala sa particulară a promovat arta mișcării și dansului modern. Din 1949 a predat arta mișcării la Institutul de Artă Teatrală István Szentgyörgyi, care s-a mutat la Târgu Mureș în 1954; după o activitate didactică de un sfert de secol s-a pensionat în 1974. Începând cu 1957 a fost coordonator coregrafic al Ansamblului Popular Secuiesc (Székely Népi Együttes).

A realizat coregrafii pentru mai multe spectacole de teatru, printre care producția piesei Femeile troiene de Euripide–Sartre.”
 (Balogh Edgár, articol din Lexiconul literaturii maghiare din România, vol. I, București, 1981, pp. 435–436.)