Studioul de Dans István Molnár

(Cluj, 17 septembrie 1908 – Budapesta, 2 iunie 1987) – dansator, coregraf, cercetător al dansului popular, artist emerit (1954).

A absolvit Institutul de Educație Fizică din București. În 1936 a participat la Jocurile Olimpice de la Berlin ca gimnast, reprezentând România. A urmat studii de artă a dansului la Cluj, Budapesta și Erfurt. În ianuarie 1939 s-a prezentat la Paris, la Archives Internationales de la Danse, ca dansator expresionist. La Budapesta, în 1940, a urcat pe scenă la Orkesztikai Játékszín. A înființat Grupul Maghiar de Dans Artistic, al cărui conducător a fost timp de un an.

A început filmarea și prelucrarea dansurilor din satele participante la festivalul Gyöngyösbokréta, iar în zona Kalotaszeg (Călata) a realizat deja cercetări de profunzime, considerate printre primele de acest tip. Culegerile etnografice, care acoperă cele mai importante tipuri și dialecte de dans, se numără printre primele piese clasice ale culegerilor maghiare naționale de dans.

Dansurile și muzica lor înregistrate pe film și pe fonograf au fost publicate în lucrarea sa din 1947, Tradițiile dansului maghiar, care reprezintă o inovație în istoria cercetării științifice: este prima prezentare sistematică a dansurilor, conținând procese de dans filmate în întregime. Dansurile notate de pe filmele mute sunt mai greu de reconstituit din cauza dificultăților de interpretare ritmică și metrică ale muzicii de acompaniament.

Legată parțial de activitatea sa de cercetător al dansului popular este și metoda sa tehnică de formare a dansatorilor, așa-numita „tehnică Molnár”, prin care a dorit să înlocuiască sistemul de formare al baletului clasic în cadrul ansamblurilor de dans popular.